Secţiuni
Misiune şi activităţi
CSRC îşi propune:
1. Să contribuie la dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domenii specifice.
2. Să contribuie la dezvoltarea cunoaşterii filosofice aplicative în anumite direcţii tematice.
3. Asistarea deciziilor publice şi oferirea de consultanţă cu privire la schimbarea instituţională.

CSRC desfăşoară următoarele tipuri de activităţi:
1. Implementarea de programe de cercetare cu finanţare publică, privată şi internaţională.
2. Educaţia doctorală şi continuă în domeniile filosofiei morale, politice şi teoretice.
3. Activitate editorială, de difuzare publică a ideilor.
4. Asigurarea de resurse pentru dezvoltarea cercetării ştiinţifice.
5. Activitatea de colaborare internaţională. ..mai multe
Reviste de filosofie

Prezentare Proiect

 

 

RAŢIUNE ŞI CREDINŢE. RAŢIONALITATE, RAŢIUNE PUBLICĂ ŞI EDUCAŢIE ÎNTR-O SOCIETATE MULTICULTURALĂ

PROIECT FINANŢAT ÎN CADRUL PLANULUI NAŢIONAL DE CERCETARE, DEZVOLTARE ŞI INOVARE, PN II IDEI,  cod CNCSIS  951

În câmpul cercetării filosofice actuale, relaţia dintre raţiune şi credinţe se prezintă ca o temă interdisciplinară ce convocă în jurul său istoria filosofiei, metafizica, filosofia socială şi politică, filosofia acţiunii, filosofia minţii, filosofia religiei etc. Se confirmă, astfel, rădăcinile adânci ale acestei teme în reflecţia filosofică şi structura de ansamblu a filosofiei, origini legate de programul iluminist şi de transformările pe care le-a înregistrat cultura modernă de la începuturi până la stadiul actual al post-modernităţii sau al modernităţii reflexive (Beck). Cadrele tematice raţiune – credinţă sunt fixate, pe de o parte, de celebra distincţie lockeeana dintre reason şi faith, ca două modalităţi distincte şi opuse de a ridica pretenţii asupra validităţii cunoaşterii iar, pe de alta parte, de distincţia kantiană între cunoaştere (Wissen), convingere (Meinung) şi opinie (Glaube), prin care cunoaşterea a fost echivalată cu cunoaşterea ştiinţifică (iar metafizica în sens clasic a fost respinsă). Părăsind aceste cadre canonice ce opun raţiunea credinţei sau/şi convingerii şi ierarhizează între cunoaşterea adevărată, convingere şi opinie, în cercetarea filosofică actuală se manifestă un interes din ce în ce mai crescut pentru studierea relaţiei dintre raţiune şi credinţe, fie că prin credinţe se înţeleg credinţele într-un sens tare, aşa cum îl promovează religiile, viziunile despre lume, ideologiile, sistemele morale etc., fie într-un sens mai slab, în care credinţa este asimilată opiniilor. Quine, de exemplu, considera ştiinţa un tip anume de credinţă. Acest interes, deosebit de puternic astăzi, se coagulează pe plan internaţional în câteva mari direcţii de cercetare:

- O încercare de reconciliere a raţiunii şi credinţei religioase, dar pe temeiul raţiunii (Nicholas Wolterstorff, Alvin Plantinga,  Richard Swinburne, Robert Audi, dar şi Richard Hare; aceşti filosofi de orientare analitică nu văd nici o incompatibilitate între credinţa religioasă şi raţiune, construiesc noi argumentaţii în favoarea acceptării lui Dumnezeu, susţin că raţiunea nu contrazice credinţa în Dumnezeu şi dezvoltă o epistemologie a religiei).

- O încercare de redefinire a naturii şi a graniţelor raţiunii şi raţionalităţii, în care problemele raţionalităţii teoretice şi ale structurii cogniţiei sunt discutate în contextul formării credinţelor/opiniilor, dar şi a modului în care diferitele credinţe, convingeri şi atitudini structurează gramatica limbajului şi a gândirii (Richard Strawson, Quine, Donald Davidson, van Fraassen, Jerry Fodor, David Papineau). În viziunea noastră, acestei direcţii îi poate fi alăturat şi bayesianismul (Frank Ramsey, Bruno de Fineti, Leonard J.Savage), care îşi propune unificarea teoriilor epistemice şi practice ale raţionalităţii pe baza principiului anticipării matematice (tăria convingerilor poate fi măsurată), şi construirea unei teorii a învăţării credinţelor şi convingerii - deosebit de interesante în contextul temei acestui proiect, precum şi diferite proiecte care arată rolul factorului emoţional în constituirea şi funcţionarea raţiunii (Antonio Damasio). Un unghi complex de abordare, pe acelaşi palier, este acela al logicii epistemice (Nicholas Rescher, Saul Kripke).

- O încercare de reconfigurare a conceptului de raţiune, în care discuţiile asupra aspectelor procedurale şi de conţinut (substantive rationality), având la bază unele sugestii humeene, pun într-o nouă lumină relaţia dintre raţiune şi raţionalitatea practică (Richard Brandt, Bernard Williams, Elisabeth Anscombe). În asemenea încercări, în diferitele variante tehnice pe care le putem identifica, raţionalitatea agentului acţiunii este asumată drept bază a argumentului moral: teoria deciziei raţionale (John Harsanyi, David Gauthier, Michael Resnik), teoria alegerii raţionale, teoriile raţionalităţii economice şi teoria jocurilor (Keneth Arrow, Robert Axelrod, Brian Barry, Anthony Downs, Jon Elster, James M. Buchanan, Mancur Olson).

Proiectul nostru se înscrie într-o direcţie de cercetare în care raţiunea şi raţionalitatea  sunt definite prin raportare la norme. A fi raţional înseamnă a te conduce în funcţie de reguli. Aceasta direcţie de cercetare include filosofi destul de diferiţi între ei şi cu interese punctuale destul de diferite (John Rawls, Jürgen Habermas, Michael Sandel, Alasdair MacIntyre, Charles Taylor, Richard Rorty, Hillary Putnam, Michael Walzer) dar care înţeleg filosofia ca responsabilă pentru întreaga problematică a cunoaşterii şi a orientării în lume. Acest punct de plecare ne va permite să încercăm o serie de joncţiuni cu celelalte orientări semnalate şi chiar cu sub-orientări mai focalizate, cum ar fi epistemologia religiei şi logica epistemică. 

Proiectul pe care îl propunem se delimitează în graniţele filosofiei teoretice, dar şi în graniţele filosofiei politice şi morale. Proiectul se concentrează asupra conceptul de raţiune publică, un concept moştenit de la Kant şi care joacă rolul central în opera mai târzie a lui Rawls şi în cele mai recente scrieri ale lui Habermas. Rawls şi Habermas au reclamat deopotrivă pentru teoriile lor (cu privire la dreptatea socială şi, respectiv,la teoria acţiunii comunicative) originea kantiană, şi au propus soluţii ale problemei unei societăţi raţionale şi stabile în condiţiile post-modernităţii pe baza unei noi înţelegeri a conceptului de raţiune publică. Căci, aşa cum s-ar părea, post-modernitatea modifică structura omogenă a domeniului de aplicabilitate a conceptelor clasice ale raţiunii practice croite pe măsura unei societăţi omogene apte de a fi organizate în acord cu reguli universale. Într-o societate multiculturală valorile sunt diferite, relative, şi exprimă puncte de vedere particulare. Ansamblul cultural al societăţii de astăzi este caleidoscopic: culturile se suprapun, se influenţează, se reconfigurează şi, în acelaşi timp, se deschid şi se reînchistează. S-ar putea spune că nu există o singură raţiune şi o singură formă de raţionalitate. Putem, atunci, accepta, în numele specificităţii culturale, încălcarea drepturilor omului, exploatarea copiilor sau represiunea de orice tip? Care este calea de a pune de acord concepţii despre lume aflate în conflict, care se revendică de la valori şi viziuni despre lume opuse şi ireductibile? 

În lucrările fundamentale ale lui Rawls şi Habermas transpare cu claritate ideea că raţiunea publică reprezintă principalul mijloc de a răspunde la acest tip de întrebări şi la altele asemenea lor. Întrucât raţiunea este aceea care a impus prezervarea diversităţii culturale a comunităţilor, a îndreptat spre toleranţă şi apărarea libertăţilor individuale, tot ea este chemată acum să ofere temeiuri şi mijloace de a  face posibilă existenţa unei societăţi în care această diversitate să poată exista fără conflicte insolubile. 

Şi în abordarea noastră a acestor probleme, conceptul de raţiune publică va fi central. Ne încadrăm astfel într-un curent de cercetare care conţine contribuţiile specifice ale unor filosofi precum: Buce Ackerman, David Gauthier, Onora O’Neill, Seyla Benhabib, Gerald Gaus; Thomas Nagel, Charles Larmore, Fred d’Agostino, Christine M. Korsgaard, Lawerence B. Solumn, Bruce W. Brower, Gerald J. Postema etc. Aceste contribuţii se regăsesc în articole publicate în prestigioase reviste de filosofie şi de filosofie morală şi politică începând cu The Journal of Philosophy şi terminând cu Political Theory sau San Diego Law Review. De asemenea, disputele de etapă din jurul problemei raţiunii publice au fost sintetizate într-un volum special Public Reason (editori Fred d’Agostino, Gerald Gaus, Dartmouth: Ashgate, 1998) în cadrul seriei The International Research Library of Philosophy, sub conducerea lui John Skorupski.

Contribuţia specifică a proiectului nostru se va încadra în direcţia ilustrată de aceşti autori şi va consta dintr-o cercetare de tip fundamental cu valenţe aplicative.  Ea va consta în: 

a) investigarea presupoziţiilor teoretice şi cognitive angajate în discuţia privind raţiunea publică: problema teoretică a raţiunii şi raţionalităţii;

b) examinarea critică a concepţiilor privind raţiunea publică şi dezvoltarea unui concept de raţiune publică în concordanţă cu solicitările pe care societatea actuală şi omul contemporan le pun în faţa filosofiei practice; 

c) relaţionarea rezultatelor obţinute cu problematica educaţiei intr-o societate multiculturală în vederea operaţionalizării lor. 

Prin punctul a), proiectul nostru va genera rezultate în reanalizarea problematicii naturii raţionalităţii, a surselor, a structurii, a scopului şi limitelor acesteia (aspectul fundamental al cercetării), iar prin punctele b) şi c) va pune în evidenţă condiţiile de posibilitate ale raţiunii publice într-o societate multiculturală, în care  concepţiile şi modurile de viaţă, deşi ireductibile, trebuie armonizate. Marea provocare în această privinţă -- şi aici se arată noutatea abordării noastre, constă în faptul că dorim să extindem discuţia privind raţiunea publică, ce se rezumă în acest stadiu doar la sectorul politic, dinspre sectorul politic către educaţie. Deşi acceptăm concluziile unor filosofi de cele mai diverse orientări potrivit cărora culturile sunt sisteme închise, cu propriile lor norme şi valori, proiectul nostru îşi propune să identifice posibile elemente comune (reducţii) prin care culturile pot realiza acorduri minimale. Rawls şi Habermas au propus la această problemă soluţii ce implică o raţiune publică de natură procedurală exprimată prin mecanisme politice (raţiunea publică în definiţia mai restrânsă a lui Rawls este raţiune a forumului politic, pe când în concepţia lui Habermas ea este raţiune a forumului civic). 

Răspunsul nostru presupune o reîntoarcere la Kant, cel care defineşte raţiunea publică prin relaţie nu doar cu statul, ci şi cu formarea (die Bildung), cu educaţia. Raţiunea publica este raţiunea pe care o întrebuinţează cărturarul (omul cultivat) în faţa unui public intelectual (publicul cultivat), spune Kant. Din acest punct de vedere, răspunsul nostru nu se mai referă la ce se potriveşte din punct de vedere raţional tuturor culturilor sau tuturor oamenilor (răspunsul procedural corespunzător celebrului concept al consensului parţial prin suprapunere – (overlapping consensus), sau situaţiei de discuţie ideală a lui Habermas – (Idealsprache)), ci la acele elemente formative minimale pentru exercitarea raţiunii publice într-o societate multiculturală. Este vorba de o revenire la aspectele conţinutului iluminist ale raţiunii publice ca raţiune emancipatoare. Considerăm ca o asemenea poziţie constituie o abordare curajoasă, plină de perspective, mai ales în contextul unei societăţi în care globalizarea şi multiculturalitatea devin elementele vieţii de zi cu zi a oamenilor. În această societate, industrializarea cunoaşterii şi globalizarea se dovedesc insuficiente pentru raţionalizarea omului. Educaţia poate juca, însă, rolul decisiv. Tăria acestei provocări, presupuse de regăsirea rolului esenţial al educaţiei şi exercitarea raţiunii publice, explică, de altfel, necesitatea de a realiza o nouă sinteză a explicaţiilor de fundament privind raţiunea şi raţionalitatea.

În concluzie, mărcile proiectului sunt: cercetarea raţiunii publice pe baza noilor teorii privind raţiunea şi raţionalitate dezvoltate în câmpul filosofiei (e vorba de o prima încercare sistematica de acest fel) şi extinderea domeniul aplicabilităţii raţiunii publice de la sectorul politic, al mecanismelor instituţionale, la domeniul formării, al educaţiei, ca soluţie pentru problemele unei societăţi multiculturale (e vorba, de asemenea, de o prima încercare de acest fel). La aceasta adăugăm, aşa cum va rezulta din planul de activităţi, şi existenţa unei strategii complexe de pătrundere şi impunere pe plan internaţional a cercetării filosofice româneşti. 

Obiectivele proiectului

Angajamentele proiectului sunt teoretice şi aplicative. Premisa de la care plecăm este aceea că raţiunea, mai ales în folosirea ei publică, este strict necesară pentru rezolvarea diferitelor probleme cu care se confruntă cultura şi societatea de astăzi. Şi în acest sens, obiectivele proiectului nostru sunt:

1. Să contribuie la clarificarea conceptului de raţiune publică prin prezentarea, compararea şi analiza critică a diferitelor concepţii şi teorii în legătură cu acesta.

2. Să ofere un tablou sintetic al concepţiilor privind aspectele raţionalităţii în domenii specifice cum sunt: ştiinţa, limbajul, economia, evoluţia, şi să identifice posibile relaţii cu o concepţie a raţiunii publice.

3. Să realizeze o comparaţie între teoriile deciziei raţionale, teoriile alegerii raţionale şi teoriile normative ale raţionalităţii în relaţie cu conceptul de raţiune publică şi să ofere o evaluare critică a productivităţii explicative a acestora.

4. Să reevalueze conceptul de raţiune publică din perspectiva diferitelor teorii generale ale raţiunii şi raţionalităţii. 

5. Să ofere o sinteză a diferitelor concepţii filosofice cu privire la multiculturalism şi să investigheze modul în care acestea se raportează sau nu la o concepţie sau alta cu privire la raţiunea publică.

6. Pe bază de clarificări, comparaţii şi reevaluări, să ofere noi perspective de interpretare a raţiunii publice cu scopul de a răspunde necesitaţilor unei bune funcţionări a unei societăţi multiculturale, în contextul prezervării tradiţiilor, al toleranţei şi neutralităţii statului.

7. Să realizeze o teorie a raţiunii publice în aşa fel încât oglinda ei aplicativă sa se extindă de la domeniul acordului politic la acela al educaţiei şi formării. 

8. Să operaţionalizeze conceptul raţiunii publice în aşa fel încât acesta să fie aplicabil cerinţelor unei formări individuale de tip multicultural. Raţiunea publică aparţine indivizilor. Întrebarea noastră este nu doar ce se potriveşte sistemelor politice şi culturilor astfel încât acestea să ofere un cadru pentru manifestarea raţiunii publice, ci şi ce se potriveşte sistemelor educaţionale în aşa fel încât formarea sa fie realizată în spiritul raţiunii publice.

Obiectivelor ţinând de aspectele aplicative şi teoretice ale cercetării li se adaugă o serie de obiective strategice vizând realizarea vizibilităţii pe plan internaţional a proiectului, obiective care vor fi urmărite în mod implicit pe toată durata cercetării. Din acest punct de vedere, proiectul nostru îşi propune:

1. Să polarizeze diferitele preocupări la nivel naţional în jurul acestei direcţii de cercetare prin realizarea unei comunităţi de cercetare care să atingă masa critică necesară recunoaşterii sale pe plan internaţional.

2. Să creeze instrumentele ştiinţifice necesare constituirii acestei comunităţi şi a unei recunoaşteri internaţionale, prin realizarea de traduceri din limbi străine şi din limba română, publicarea rezultatelor cercetării în limbi străine, realizarea de work-shop-uri şi conferinţe, precum şi editarea unei reviste electronice de nivel internaţional -- Public Reason, acreditată ISI.

3. Să difuzeze rezultatele teoretice şi aplicative  ale cercetării la nivel naţional şi internaţional, prin mijloace specifice comunităţii academice.

4. Să operaţionalizeze diferitele rezultate ale cercetării şi să le ofere factorilor educaţionali, la nivel naţional şi internaţional, în vederea evaluării şi aplicării lor în politicile educaţionale.

5. Să creeze o dezbatere la nivel naţion al asupra problematicii raţiunii publice ca parte aplicativă a acestui proiect, în contextul vieţii publice romaneşti şi a configurării Uniunii Europene ca societate multiculturală.  

Metodologia cercetării

În filosofie, metodologia cercetării este strâns legată de orientarea filosofică împărtăşită de cercetători. Metodele de lucru utilizate de filosofi sunt, în principiu, analitice sau hermeneutice. Membrii echipei de cercetare împărtăşesc concepţia analitică asupra metodei de lucru în filosofie. Dintre metodele care vor fi utilizate în cercetare menţionăm: documentarea, analiza de limbaj, discuţia critică, analiza şi reconstrucţia conceptuală, analiza de text şi analiza comparativă, studiul de caz, formalizarea logică şi modelarea. Întrucât ne propunem editarea de antologii de texte şi publicaţii, editarea ştiinţifică a acestora va fi înţeleasă ca o parte a metodologiei de cercetare. Toate produsele ştiinţifice ale proiectului vor fi supuse unei analize şi discuţii critice colegiale. În aceste discuţii vor fi implicaţi şi cercetători din catedrele din care facem parte, precum şi cercetători din universităţile din străinătate cu care vom colabora. Alte metode utilizate vor fi cele specifice muncii de echipă: focus-grup, brainstorming şi discuţia ipotezelor. Întrucât proiectul are şi scopuri aplicative, dintre metodele de cercetare nu vor lipsi observaţia empirică şi generarea de ipoteze. Se vor aplica sistemele internaţionale de citare şi de redactare a articolelor ştiinţifice publicabile în revistele internaţionale. Pentru tinerii cercetători, introducerea şi utilizarea unor asemenea metode şi însuşirea lor va fi un obiectiv care va fi urmărit.

2008-2010. Toate drepturile rezervate.